Sonet (Pavelescu, 6)

by Cincinat Pavelescu

Tu plîngi? De ce să plîngi așa în vînt...
Mai bine rîzi... ce-a fost n’o să mai fie
Și peste dulcea noastră nebunie
Se va lisa o noapte de mormînt.

Tu zici că m’ai iubi o veșnicie
De n’ar fi Ei, cu zîmbetul lor sfînt
Să-ți spun că amorul e-un cuvînt...
Părinții tăi visează bogăție

Ei sînt bătrîni. Bătrînul e cuminte!
Ca mîine te vor vinde și pe tine
Unui bătrîn, copilă, ține minte.

Și vei trăi frumos împodobită
Și vei uita de clipele senine,
Pe cînd plîngeai în brațe-mi lănțuită.