Soare
Soare, ce de cum te arați desprinzi dunga de lumină
Pân’ și-n negrul fund al mării,
Cum de nu poți tu străbate marea taina a cugetării?
Tu plăsmuitor de viață, când desfaci umbra din umbre
Să dai forme lumii-ntregi,
Îndoială care doare, cum din suflet nu dezlegi?