Soacra Sfântului Petru

Sari la navigare Sari la căutare
Soacra Sfântului Petru
de Liviu Rebreanu


Și a fost în vremea aceea când Iisus s-a pogorât din munte în Capernaum, cetate a Galileei. Și era în sinagogă, unde se adunau noroade multe și ascultau pre dânsul și se închinau lui. Iar cu dânsul erau Iacov, și Ioan, și Andrei, fratele lui Simon Petru, iară Simon Petru nu era. Și Iisus se mâhnea în inima sa că Simon Petru nu era.

Și după ce au învățat Iisus pre iudei, au ieșit din sinagogă și s-au îndreptat către casa lui Simon Petru și a lui Andrei în carele ședea și el.

Și era zăduf mare și nici câinii nu lătrau că pleoștiți erau de zăduf foarte.

Iar Iisus au fost trudit, căci mult umblase în ziua aceea, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Și sudoarea îl cuprinse pre dânsul și somnul. Că în gură nimica nu luase în ziua aceea și-i era foame. Și de aceea era întristat și pentru că Simon nu era.

Și-l urmau noroadele pre Iisus, îmbulzindu-l ca să auză graiurile sale. Și ziceau unii între sine:

„Cine este acesta ce grăiește astfel și semne mari face ca proorocii?”

Și Iisus auzea glasul lor și știa gândurile sale și-i plăceau lui, dar era tăcând și turburat cu duhul pentru Simon Petru.

Iar când s-au apropiat, iată că Simon vine. Și era Simon schimbat la față și galben. Și s-au spăimântat văzând pre Iisus și frică a venit peste dânsul și a căzut pre fața sa, și s-a rugat lui, grăind:

— Ravvuni (ce se tălmăcește Învățătorule)!

Și, răspunzând Iisus, a zis către el:

— Simone, au oare ce să-ți zic?

Iar el a zis:

— Învățătorule, zi.

Și Iisus au zis lui:

— Scoală-te.

Și s-au sculat Simon Petru și s-au apropiat de dânsul. Iar Iisus a grăit:

— Simone, unde ai fost? Fiul omului au rătăcit mult astăzi și pre Simon Petru n-a văzut.

Și îl mustra pre dânsul.

Iar Petru au plâns și au zis:

— Iartă-mă, că om păcătos sunt, Doamne.

Acestea grăind, Simon Petru au mărturisit, zicând:

— Soacra mea cuprinsă este de friguri mari, Doamne, și plângere este în casa noastră și tânguire că nu se vindecă.

Și s-a mohorât Iisus în suflet și au răspuns lui, grăind:

— Au pre soacra ta mai mult iubești decât pre mine?

Și au pornit.

Și Simon Petru mergea la dreapta lui Iisus și era înfricoșat de frică mare. Iar norodul urma pre ei și grăiau între dânșii:

— Va tămădui acesta pre soacra lui?

Iar Iisus auzea și tăcea. Și Simon nu știa ce va face dânsul și grije multă avea.

Și era cam la al nouălea ceas, și bătea soarele.

Și iată că au ajuns ei la casa lui Simon Petru și a lui Andrei. Și auzeau bocetele bolnavei. Și norodului milă nu era de ea, căci limbută și vicleană foarte o cunoșteau. Iar Simon într-ascuns căuta cu ochiul la Iisus, că nu știa ce ar grăi. Și Iisus citea gândul său și s-au oprit în uliță și au zis lui:

— Ce vrei să spui, spune mai în grab’.

Și privea în pământ Simon Petru, neîndrăznind să grăiască. Iar Iisus zise lui:

— Îndrăznește, Simone.

Și Simon Petru au răspuns și au zis:

— Tămăduiește pre ea, Doamne, că mama muierii mele este și bunica pruncilor mei mulți, care, iată-i, se joacă între ei pe-afară.

Iisus au zâmbit că au văzut sfiala sa și turburarea în sufletul lui, care se rușina grăind. Iar norodul s-au mâniat dacă au auzit graiurile acestea, și au ridicat pumnii și au strigat cu glas mare:

— Nu asculta pre el, Doamne, că blestemată este muierea aceea, iar pre dânsul cu bățul bate și de râs face pre el. Au tu nu știi pre ea? Mai bine este să moară, ca să scape lumea de aceasta.

Însă Iisus au tăcut și milă mare avea de ucenicul său, că și dânsul știa bine cine este soacra lui și câte rabdă el de la ea.

Iar după ce au încetat norodul, Simon Petru văzând, au căzut la picioarele lui Iisus, grăind:

— Doamne, nu lăsa pre dânsa să piară.

Și îndată au răspuns lui Iisus, zicând:

— Eu, venind, o voi tămădui pre ea.

Și au intrat în casă. Și n-au lăsat nici pre unul să intre, fără numai pre Petru și pre Iacov și pre Ioan și pre Andrei, fratele lui Simon. Iar muierea lui Simon Petru nu era acasă, căci în Magdala se dusese la rude. Și norodul stetea afară și grăia între sine și-și râdeau de Simon pentru inima lui către soacra sa, și gălăgie mare făceau…

Și soacra lui Simon Petru zăcea aprinsă de friguri mari și bolborosea și gemea. Și o au privit pre ea Iisus și s-au mirat, căci acum au văzut mai bine cât vicleșug era pre fața ei. Iar muierea atunci s-a trezit din aiureala sa și au zărit pre Iisus și pre ceilalți și s-au speriat. Și auzind ea gâlceava afară, s-au spăimântat iarăși de frică mare, crezând că au venit s-o omoare pre ea, pentru că multe rele apăsau inima sa.

Dar Iisus au înțeles gândul ei și a grăit:

— Nu te teme.

Și s-au mulcomit muierea.

Iat Iisus a stat pre patul ei și o au ridicat pre ea, apucând-o de mână și au certat frigurile și o au lăsat pre dânsa îndată.

Și într-o clipeală s-au sculat soacra lui Simon Petru și au ieșit afară.

Iar mulțimea, văzând-o ieșind, au ocorât-o pre ea cu vorbe de hulă, zicând ei:

— Au un puteai muri, să fi scăpat de tine!…

Și îndată au luat ea toiagul lui Simon Petru din ungher și s-au năpustit la dânșii cu turbare mare și i-au gonit pre ei, lovind și ocărind.

Și iarăși au venit muierea în casă și au început să juruiască pre Simon Petru și pre ceilalți, iar pre Iisus nu.

Și au zis ei Iisus:

— Muiere, mi-e foame.

Iar soacra lui Simon Petru au răspuns, grăind:

— Au un voi hrăni eu pre toți? Că Simon nimica nu mai face, fără pe drumuri umblă și pește nu prinde.

Zis-a Iisus ei:

— Eu am făcut pre Simon vânător de oameni.

Zis-a ea lui Iisus:

— Noi ce mâncăm atunci?

Și s-au umplut muierea de mânie mare foarte, și s-au iuțit să-i scoată pre ei afară din casă. Iar Simon Petru s-a spăimântat în inima sa și a rugat pre dânsa să nu-i facă atâta rușine.

Și s-a potolit ea înfricoșându-se că Iisus va trimite la dânsa altă boală mare sau moartea. Și au slujit pre el, și a adus în blid mâncare bună, că avea. Iar Iisus au mâncat și apoi s-a culcat să odihnească oboseala sa.

Și au ieșit și l-au lăsat singur.

Și a dormit Iisus ca un ceas.

Iar când s-a deșteptat, zarvă mare fu în casă, și soacra lui Simon Petru bătea pre dânsul cu toiagul său și urla și dinții scrâșnea. Și Iacov, și Ioan, și Andrei steteau afară, și nu îndrăzneau să sară, că turbată era muierea și îndrăcită foarte.

Și s-au sculat Iisus, și au certat pre dânsa, zicând:

— Muiere, ce faci?

Iar ea roșu vedea cu ochii, și nu răspunse lui, ci pre Simon Petru lovea și țipa, zicând:

— Să înveți minte.

Și Simon Petru răbda și se ferea și tăcea, că era blând din fire și supus foarte muierii.

Și Iisus se mira.

Atunci au venit ceilalți în casă, ca nu cumva nebuna aceea să se învierșuneze și la Iisus.

Iar Iisus a zis lor:

— Sculați-vă, să mergem de-aici.

Zis-a lui Simon Petru:

— Doamne, pentru ce nu pot veni după tine și eu acum? Sufletul meu pentru tine este.

Răspuns-au Iisus lui:

— Sufletul tău pentru mine este? Adevăr, adevăr grăiesc ție, nu vei putea veni după mine până ce nu te vei lepăda de soacra ta.

Iar muierea au auzit vorba; aceasta, și mai mult s-au mâniat și au zis:

— El ginerele meu este. Tu ce-i dai lui?

Și Iisus au zis:

— Iart-o, Doamne, că nu știe ce face.

Și soacra lui Simon Petru au crâșnit și au hulit pre dânsul, zicând:

— Tu strici casa aceasta.

Și i-au gonit pre toți.

Și îndatăși au ieșit.

Și când au ieșit era noapte.

Și mergeau ei mâhniți în sufletul lor. Iar Simon Petru plângea și grăia lui Iisus:

— Învățătorule, mai bine nu tămăduiai pre dânsa.

Zis-au Iisus lui:

— Au un tu m-ai rugat pentru ea?

Răspuns-au Simon Petru pocăit:

— Greșit-am, Doamne.

Și s-au mângâiat dânșii și s-au dus în casa lui Iacov și a lui Ioan, că era aproape. Și au mas acolo.

Și s-a dus vestea aceasta în tot locul cel de prin-prejur. Și s-au făcut frică pre toți cei ce locuiau întru laturea aceea. Și s-au mirat.

Și au căzut preste soacre ocară mare pentru soacra lui Simon Petru, în vecii vecilor.