Singur pe Lume
Pentru Lucie Malot
În timp ce scriam această carte, mă gândeam tot timpul la tine, copila mea, și numele tău îmi venea în fiecare clipă pe buze. O să-i placă lui Lucie? O va interesa pe Lucie? Tot timpul Lucie. Numele tău, pronunțat atât de des,trebuie să fie înscris la începutul acestor pagini: nu știu ce soartă vor avea,dar, oricarea r fi aceasta, ele îmi vor da o mulțumire care valorează cât tot succesul, satisfacția de a mă gândi că tu le poți citi, bucuria de a ți le oferi.
Hector Malot
Partea întâi
[modifică]1: În sat
[modifică]Sunt un copil găsit.
Dar, până la opt ani, am crezut că, asemenea celorlalți copii, am o mamă, căci, atunci când plângeam, o femeie mă strângea cu atâta drag în brațele ei, încât lacrimile mi se opreau imediat.
Niciodată nu m-am culcat fără ca această femeie să vină să mă sărute și, când vântul de decembrie lipea zăpada de geamurile albite de ger, ea îmi lua picioarele între palme și mi le încălzea, cântându-mi un cântec ale cărui versuri și melodie mi le mai aduc puțin aminte.
Când păzeam vaca pe marginea drumurilor sau prin mărăcinișuri și eram prins de câte-o ploaie rapidă, ea venea înaintea mea și mă obliga să mă ascund sub poala de lână pe care și-o ridica pentru a-mi acoperi capul și umerii.
În fine, când mă certam cu vreun prieten, mă punea să-i povestesc necazurile mele și aproape întotdeauna mă consola sau îmi dădea dreptate.
Din această cauză și din multe altele, datorită felului în care-mi vorbea, mă privea, mă mângâia, dar și blândeței cu care mă certa, nu aveam de ce să mă găsesc că nu este mama mea.
Dar iată cum am aflat că nu este decât doica mea.
Satul meu, au, ca să spun mai exac, satul în care am fost crescut, căci eu nu am avut de fapt un sat al meu, un loc de nasștere, așa cum n-am avut nici mamă, nici tată, în sfârșit, satul în care mi-am petrecute copilăria se numește Chavanon; este unul dintre cele mai sărace din centrul Franței.