Singur (Iosif, 1)

Jump to navigation Jump to search

Singur
de Ștefan Octavian Iosif


Ferestrele gem zguduite
De vînt — e un viscol afară !
Cum urlă, cum șuieră-n hornuri —
Ce singur mă simt astă-seară...

Sînt singur — și-mi vine în minte
Un biet îngeraș mititel,
Biet înger cu-aripile frînte —
Și nimeni nu știe de el.

Își suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute —
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mîngîie, nici să-l sărute !...