Sfat în pustie

Jump to navigation Jump to search
Sfat în pustie
de Ștefan Octavian Iosif
Publicată în Albina, 24 octombrie 1904



După Saadi

Dormeam odată în pustiul mare,
Furat de visul unei nopți senine,
Dar călăuzul de cămile vine,
Mă scutură din somn, și-mi strigă tare:

"Sus și la drum ! gătește-te degrabă,
Că vremea trece, vremea nu te-ntreabă,
Și ceasul de pornire bate-acum !...
Ori poate vrei să mori răzleț pe drum?

Hei, sunt trudit și eu, și de-ar fi chip
Aș mai dormi măcar și eu oleacă,
Dar caravana pleacă,
Și vai, — o mare largă de nisip —
Pustiul fără de hotar se pierde
Și ce departe este oaza verde !"



Tu care dormi cu zîmbetul pe buze
Și nu asculți de glasuri călăuze,
Trezește-te, fii gata de plecare,
Că, uite, se urnește caravana...
Auzi departe, mai departe-n zare
Ce veselă răsună darabana !

Și-acela care cel dintîi pornește
Și nu se lasă îmbiat, firește
Că și ajunge cel dintîi la țel...
De-aceea zic: e fericit acel
Ce și-a urcat desagii în spinare
C-un ceas chiar mai-nainte de plecare,
Căci ce folos că tresărim în vis
Cînd mîna morții ochii ne-a închis?