Sarcofag
Pe coasta ce coboară albă
Purtând smochini, migdali și duzi
Spre marea de-un albastru negru
Pe care-o vezi și n-o auzi,
Prin pietrele cu flori săpate
Din vremi păgâne stând și azi,
Răsună limpede fântâna
În liniștea de la amiazi.
Măgarul turcului se-oprește
La șgheab de marmură să bea.
Pe vechiul sarcofag o formă
Mai flutură un văl de nea.
Obrazul șters al jucăușii
N-o să-l cunosc în veci de veci.
Unde-a tăcut ieri gura-i caldă.
Acuma cântă ape reci;
Unde-a lăsat piciorul, saltă
Sub cuta spumii nimfa doar.
Pe urmele desăvârșirii
Se-ntinde-al zecilor hotar.