Românului băștinaș
Române, băștinaș al țării,
Tu n-ai uitat că altă-dată
Prin neînfrânta-ți bărbăție
Înfrânt-ai dușmănimea toată.
Căci te-am văzut cum iar prin sânge
În spre mărire te-ai nălțat,
Dar... și nălțat tot porți în sânu-ți
Un rău ce încă n-a secat!
Române, băștinaș de țară
Fanarul încă te domnește
Și-ncrederea în mândra-ți soartă
Cu necredința-i otrăvește.
Cu-nșelăciunea, cu minciuna
Virtutea-ți vrea să moleșească
Și prin împărecheri în neamu-ți
El neamul vrea să-ți nimicească.
Da... până astăzi mi te ține
Străinu-n cruda ghiara sa.
Sumeață-te și-arată iarăși,
Că dreaptă stă tăria ta.
Și fii statornic în voință-ți,
Și crede-n ziua ta de mâni.
Ai dat dovezi de bărbăție...
Tu n-ai nevoie de stăpâni.
Graiul vechi îți spune: apa trece
Iar pietrele pe loc rămân!
Române! fii Român cât fi-vei...
Și fii în tara ta stăpân!
București, 25 Marte 1889