Revedere (Iosif)

Jump to navigation Jump to search

Revedere
de Ștefan Octavian Iosif


De la fereastră, din vagon,
Văd satul alb sclipind în zare...
Un șuier lung... Tresar mișcat...
Simt inima bătîndu-mi tare.

Văd poarta țărnii... Turnul vechi...
O casă... două... toate ninse !
Și gara... lume... Uite-ai mei !
M-așteaptă toți cu brațe-ntinse...

E mult de cînd nu ne-am văzut,
E-atîta haz și bucurie !
Doar numai frățiorul mic
Se uită lung : nu mai mă știe...

În ochii lui naivi și mari
Citesc un gînd, o dulce teamă...
Și parc-ar vrea să-ntrebe-ncet :
„Cine-i urîtul ăsta, mamă ?...”