Regulamentul legii presei din 1862

Jump to navigation Jump to search

Textul de mai jos cuprinde cele 5 articole din Regulamentul legii presei din 1862, care reglementau chestiunile referitoare la drepturile de autor. Celelalte capitole se refereau la „Negoțul de librărie” și la „Tipografi și litografi”.

Textul regulamentului[modifică]

Art. 1. Spre constatarea dreptului de proprietate garantată autorilor de scrieri și publicațiuni literare și artistice, se va ține un registru special la Ministerul instrucției publice, în care se vor înscrie cererile și declarațiunile compozitorilor.
În acest registru se va însemna numele autorului sau compozitorului, titlul operei, data publicațiunei și data depunerei, făcută în conformitate cu rânduiala § 9 din legea presei.

Art. 2. Autorii și compozitorii vor fi datori, ca de odată cu depunerea operelor lor, să facă cerere în scris cătră Ministerul Instrucțiunei publice spre a li se constata dreptul de proprietate. Pe temeiul acestel cereri, Ministrul le va da un extras după scrierea din registru, adeverit cu iscălitura sa și sub sigiliul departamentului.

Art. 3. Formalitățile cerute de articolul de mal sus se vor observa și la cas de cesiune a dreptului de proprietate din partea autorului, cătră o a treia persoană.

Art. 4. Proprietarii prin succesiune, sau sub ori-ce alt titlu, se vor bucura de aceleași drepturi ca și autorii pentru toate operile postume, când acestea se vor imprima separat și nu vor fi întrunite intr'un corp cu o nouă edițiune a operelor publicate mai înainte și intrate în domeniul public.

Art. 5. Declarații și depuneri însoțite cu acte justificative se vor face și din partea streinilor în consecința art. 11 din legea presei.[1]

Referințe[modifică]

  1. Monitorul Oficial, no. 97, din 1 mai 1862

Vezi și[modifică]