Rada (Alecsandri)
Rada
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- La cea casă mare
- Cu ferești în soare,
- Multe buți de toate
- Se lovesc în coate,
- Buți mari, ne-ncepute
- De câte cinci sute,[1]
- Ș-altele mai mici
- De-o sută și cinci.
- La cea casă mare,
- Cu ferești în soare
- Vinu-i bun și rece,
- Mult vinaț se trece
- Că-l vinde Rădița,
- Rada crâșmărița,
- Și-l beau cazaclii,[2]
- Negustori de vii.
- Iar unul din ei,
- Căpitan Matei,
- Cazacliu bătrân
- Și cu moartea-n sân,
- La Rada căta,
- Din suflet ofta
- Și-apoi cuvânta:
- „Rado, Rădișoară,
- Mândră viișoară!
- Ia-mă tu pe mine
- Că te-oi ținea bine
- Și ți-oi da eu ție
- Ruble chiar o mie,
- Papuci în badii
- Aduși din Indii,[3]
- Blană lungă, moale,
- Cu samur în poale,
- Și un așternut
- Cu aur țesut."
- Rada mi-l vedea
- Și îi răspundea:
- „Căpitan Matei,
- Mă vrei, nu mă vrei,
- Cât ești de bogat
- Nu mi-i fi bărbat,
- Că ți-e barba sură
- Și n-ai dinți în gură.
- Bărbat oi lua
- Care s-a afla
- Dunărea să-noate
- Ridicând din coate,
- În picioare stând,
- Buzdugan purtând."
- Nime nu s-afla
- Care cuteza
- Din cei cazaclii
- Negustori de vii.
- Iar un argățel
- Tânăr, voinicel,
- Pe loc s-apuca
- De se încerca.
- Dunărea trecea,
- Și iar se-ntorcea
- Din coate-notând
- În picioare stând,
- Buzdugan purtând.
- Rada-nveselea
- Și astfel grăia:
- „Vin', voinicule,
- Argățelule!
- Pe tine te vreau,
- Bărbat să te iau,
- Că-i o zicătoare
- De însurătoare:
- Cine bate Dunărea[4]
- Nu mi-l bate muierea!"
- ↑ Adică fiecare bute era de 500 vedre.
- ↑ Cazaclii se numesc unii negustori din Rusia care cumpără în tot anul vin de la Odobești și-l duc peste Prut.
- ↑ Adică din India.
- ↑ Din cuprinsul baladelor Păunașul Codrilor, Vidra și Rada se poate dobândi o idee exactă de caracterul femeilor românce. Ele sunt vesele, glumețe și au o plecare mare pentru voinici. Un om vrednic, care rupe mâța-n două, după proverbul poporal, plătește mult în ochii româncei, și fie cât de sărac, el e preferat unui avut nevrednic. Românul asemenea își arată simțirile lui în următoarea zicală: „Mai bine cu un voinic la pagubă, decât cu un mișel la câștig".