Râs amar

Râs amar de Traian Demetrescu

În vârful atâtor decepții și dureri
Din victimă ,adesea, te redeștepți călău
Și bun venit în lume, te face lumea rău
Să fii stăpân virtuții nemaiavând puteri.

Din râs îmi fac o armă-sarcastică otravă,
Am plâns destulă vreme tot plânsul meu amar,
Și lacrimile-acestea căzură în zadar;
O inimă în jale e slabă și bolnavă.

Iluzii? Speranțe? Simțire? Ideal?
Viața - cel mai comic, obscen și trist spital?
Femeile? Prieteni? Amorul brut și had?

Sunt basme de romantici - Realitatea goală
Mă ține și acum ca să-i urmez la școală
Și-nvăț mereu într-înse să sufar și ... să râd?