Puntea de peste Prut
La miază-noaptea Prutului
Se-ntinde țara Rusului,
Cam cât ai merge o lună toată
Pân' dai de marea înghețată.
Și de la Prut la răsărit,
De-ai călări necontenit,
Mai multe luni, ba chiar un an —
Tot Rusul lacom și dușman
Domnește peste multe țări
De peste munți și peste mări.
Dar astă fără atât de-ntinsă,
Prin multe nedreptăți cuprinsă,
Nu-i pe de-a-ntregul țara lui,
Nu toată-i țara Rusului.
Popoare multe tânguiesc
Sub sceptrul lui necreștinesc.
Iar de la Prut drept în spre zori
E ș-un popor de frățiori,
De frățiori Basarabeni,
Rupt de la frații Moldoveni.
El în spre noi cu jalnic dor
Se uită vecinic plângător,
Căci mare este chinul lui,
Grea stăpânirea Rusului!
Basarabeanului curat
Vai! nici nu-i e măcar iertat
Pe Dumnezeu să preamărească
În limba lui cea strămoșească...
Și multe-s grelele-i nevoi!
De-aceea cată în spre noi
Cu mare jale și cu dor,
Cu ochiul vecinic plângător.
Români, ce-al libertății soare
Aveți ca pază la hotare,
Români din țara Românească...
Voi! care limba strămoșească
Grăiți cu fală și mândrie —
Aveți o sfântă datorie
Pe care-n veci să n-o uitați,
Adânc în inimi s-o păstrați:
Că de la Prut mai către zări
E un popor de frățiori...
De frățiori Basarabeni,
Rupt de la frații Moldoveni,
Că mare este chinul lui,
Grea stăpânirea Rusului,
Și multe-s grelele-i nevoi!
De-aceia voi, cu toți voi,
Să nu clintiți frățescul dor
Spre asupritul frățior,
Și dorul vostru și al,lui
Să fie puntea Prutului,
Când ora sfântă de dreptate
Și neamului Român va bate.
Berlin, 1882 Marte 13