Prealuminaatului și preaînâlțatului domn Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod

Jump to navigation Jump to search
Prealuminaatului și preaînâlțatului domn Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod
de Antim Ivireanul


Multe și despărțite sunt faptele și sfârșiturile a cugetului celui mulțemitor, prin mijlocul a cărora să adeverează fără de presupus cum că rămân întru neuitarea celor ce li s-au făcut binele. Toate facerile de bine ce au câșigat, iară mai vârtos și mai ales acéste doao: întâi mulțemita cea adevărată caré să face din inima cea călduroasă prin cuvânt și-a dooa, oarecare daruri mici spre semn de cunoștință a datoriei ce li s-ar cuveni.

Pentru aceasta dară și smerenia noastră, cunoscând cum că pentru multele folosuri și faceri de bine ce ai arătat și arăți măriia-ta de-a pururea cătră noi sunt datoriu nu numai să mă rog lui Dumnezeu, pentru fericita sănătate și buna întărire întru luminat scaunul măriei-tale, ce și veri cu ce alt mijloc ași putea să mă arăt cătră măriia-ta mulțemitoriu și voitoriu de bine atâta la céle sufletești, cât și la céle trupești.

Drept acéia am vrut cu iubire de osteneală de am adunat și am însemnat întru această cărticea chipurile și obrazele tuturor strămoșilor noștri anume carele din carele să trage, precum să povestesc în sfânta și dumnezeiasca Scriptură în cea véche și în cea noao și ca un dar mic și mare să o aduc creștineștii stăpâniri a înălțimei-tale, mic zic pentru statul ei, de vréme ce pre scurt și cu puține cuvinte închiiae toată rodoslovia de la Adam până la Hristos; mare iară pentru gândul, căci întru această rodoslovie să cuprind obraze de oameni mari și minunați, proroci, drepți și împărați, a cărora râvnitor fierbinte ești înălțimea-ta și o oglindă curată prin mijlocul a căriia poate să vază fieștecarele toate bunătățile a celor fericiți bărbați.

Și socotesc lucrul acesta să nu fie fără de cuviință și fără de socoteală; una pentru căci acéle ce înțelégem prin auz și prin cetaniia a multor zile cu vedéria chipurilor celor însemnate și cu cetaniia povestirei lor pre scurt mai mult ne încredințăm și mai pre lesne întru pomenire le putem păzi. A dooa, ca celuia ce ești stăpânitoriu întru așezământ preaslăvit și întru oblăduire prealuminat și de atâta mulțime de credincioși purtător de grijă și chivernisitor să cuvine drept acéia a fi adus înălțimei-tale de la noi un dar ca acesta; că céle luminate și preaslăvite să cuvin iară celor luminați și preaslăviți. Pentru că măriia-ta între prealuminatul neam al Băsărăbeștilor dintru carii s-au arătat domni vrédnici și creștini, însuți ai odrăslit ca o odraslă cu străluciri de aur și ai înflorit ca o floare cu bun miros, păzită cu mila lui Dumnezeu, neveștejită până acum și să va păzi și de acum înainte kata diadohin pentru multele și nenumăratele faceri de bine, carele au câștigat cei de departe și cei de aproape de la creștineasca și asămânătoarea lui Hristos voință a măriei-tale, pentru care lucru de vom zice și te vom numi coroana tuturor domnilor nu vom greși adevărului, de vréme ce ca un maslin roditoriu ce ești sădit în casa Domnului întinzi spre toți ramurile céle neveștejite ale milosteniei și făcliia creștinescului tău suflet spre faptele céle bune și dumnezeești pururea aprinsă cu focul credinții și a dragostei cei fierbinte și pusă în sféșnic pentru ca să lumineze tuturor celor ce sunt întru întunérecul scârbelor.

Și precum într-o grădină împărătească cu multe podoabe să află multe și de multe feliuri de flori, carele veselesc cu mirosul toate simțirile celor ce s-apropie, așa și chipul cel de Dumnezeu împodobit a înălțimei-tale iaste plin și împodobit cu multe dablândéțele măriei-tale trage pre toți cătră sine și-i închiagă cu mângăiare și tămăduiaște a fieștecăruia scârba inimii și supărarea lipsii cu îndurarea.

Și cu adevărat ești tot cu totul un chip însuflețit asémene făr de nici o despărțire cu acei minunați și vestiți ce mai sus s-au zis, atrăgând și adunând de pre la toți bunătățile céle mai de treabă și mai mari: însă de la unul cucerniciia, de la altul credința cea fierbinte și râvna cea dumnezeiască, de la altul iubirea de streini, de la altul blândețéle, de la altul îndelungă răbdare și nerăutatea, de la altul milostivirea și iubirea de săraci și de la alții alte bunătăți, carele sunt cunoscute și adevărate că le ai măriia-ta, iar mai vârtos și mai ales de la dulcele mieu Iisus, smereniia cea de margine; că decât te-au mărit Dumnezeu și te-au înălțat în cinste și în stăpânire, cu atâta mai vârtos te smerești cu duhul. Și pentru acéia cu multă cucerie te afli supt jugul cel bun și supt sarcina lui Hristos cea ușoară, primind cu multă răbdare și cu multe blândéțe necazurile și supărările céle multe și de multe feliuri ce vin neîncetat, totdeauna, de toate părțile.

Și precum cel într-un nume cu măriia-ta slăvitul și de Dumnezeu încununatul, marele și întocma cu apostolii Constandin, întâiul împărat al creștinilor n-au ținut cu putére omenească schiptrul împărăției, ci numai cu singura nebiruita putéria împăratului ceresc, într-acestaș chip și măriia-ta, ca un iubitoriu de Dumnezeu nu nădăjduești a chivernisi trebile domniei cu ajutoriul și cu înțelepciune omenească, ci chemi pururea și ajutoriul cel de sus căruia mă rog necontenind ca să ajute măriei-tale, păzindu-te cu sănătate, cu veselie, cu viață îndelungată, mai presus decât toate célia ce aduc întristare, neclătit și nemișcat, întru înălțat scaunul măriei-tale, împreună cu toată luminată rudeniia măriei-tale. Amin.

Dat în vestitul oraș al Târgoviștei, la anul de la zidirea lumii 7217 <1709>, meseță iulâie, 1.

A păzitei de Dumnezeu înălțimei-tale, întru Hristos rugător, smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Anthim.