Potârnichea și rândunica

(Redirecționat de la Potârnichea şi rândunica)
Jump to navigation Jump to search
Potârnichea și rândunica
de Constantin Negruzzi


Păsările stând la umbră sfătuiau cu întristare
Asupra ticăloșiei care are a lor stare
Și dintru toată făptura după a lor socoteală
Cel mai cumplit era omul, fără nici o îndoială
Pe lume nici că se află mai groaznic dobitoc.
Rândunica s-a făcut foc:
— De unde această țensură de nemulțumire plină?
Eu omului (le răspunde) nu îi găsesc nici o vină.
Această negrită pâră și acele viclenii toate
Îs tot minciuni gogonate.
Mi se pare că-l cunosc și că-l știu cu mult mai bine
Decât oricine.
La fereastră îmi fac cuibul, nime nu-mi zice nimica,
Și încă când mă vede îmi zice: — Ia vezi, biata rândunică!
De nime altul n-am frică
Decât de motanul casei, pe care când îl zăresc
Tremur și frigure a patra pe loc mă și năpădesc.
— Of, cât ești de bucuroasă, potârnichea i-a răspuns.
Dar dacă i-ar veni gust să mănânce la ospăț
Rândunele ostropăț,
Ți s-ar muia limbușoara,
Sau dacă vreodată vara,
După ce vii din voiaj e te-ai duce în țarina sa
Și ai mânca
Din grâu ce-a sămănat numai vreo trei firicele
Ș-ai vedea cum plouă atunci haliciuri prin rândunele,
Te-ași vedea mai retirată și mai cu melanholie
Și n-ai vesti primăvara cu atâta veselie.
Zi mai bine că interesul face numai pe oricine
Ca să judece pe oameni sau de rău sau cătră bine.