Posomorâtul Maiu

by Paul Claudel

PRINȚESELE cu ochi de căprioară treceau
   Călare pe drumul dintre păduri.
  În codrii întunecoși haitele vânau,
  Cu surde lătrături.

În ramuri perii lor fini se prinseseră,
Aveau frunze încleiate pe față.
Cu mâinile ramurile înlăturaseră,
Cu ochii sălbateci priveau împrejur și în față.

Regine-ale codrului unde cântă pasărea fagului,
  Unde ziua firavă tânjește,
  Ridicați-vă ochii, ridicați-vă capetele,
  Capetele umede, tinerește!

Vai! sunt prea mic și voi nu mă iubiți,
O prietenele mele, încântătoare Prințese-ale serii! Veniți,
  Ascultând cântecul sălbaticilor porumbei,
  Fără să mă vedeți mă priviți.

Alergați! ale haitei lătrături se ridică!
  Și norii cei grei se pornesc.
Alergați! praful drumurilor se ridică!
  Mohorâtele foi se rotesc.

Pârâu-i departe. Behăe turma.
  Fug eu, plâng eu.
Munții în nori își pierd urma,
  În păduri de cinci ceasuri ploaia cade mereu.