Populari

Sari la navigare Sari la căutare
←← Școlarul... elitei sociale Populari
de Ion Luca Caragiale
Un băiat răbdător →→
Gazeta poporului, an I, 1895, nr. 173, 1/13 septembrie, p. 1 - 2. Articol semnat cu pseudonimul Un mahalagiu

Mărturisesc că nu-mi prea place să citesc ziarele guver­namentale: mai cu seamă nu citesc niciodată pe cel mai plicticos dintr-însele – am numit Constituționalul – a cărui prostie amestecată cu cinism și îmbrăcată în hainele unui pedant nemțesc, nu poate provoca decît greața.

Ieri însă, mi s-a adus de la băcănie o bucățică de caș­caval, înfășurată într-un petec de ziar, fiind sărbătoare și neavînd de lucru, m-am pus să citesc. Data ziarului lipsea; dar trebuie să fie din zilele din urmă, căci pe dos am găsit o depeșă despre serbările în Germania; din titlu n-a rămas decît literele: stituț, ceea ce firește face parte din cuvîntul Constituționalul.

Ei bine, să vă spun? am petrecut de minune citind acest petec de hîrtie tipărită, rîzînd de prostia d-Ior junimiști. Curat vorba aia a francezului căruia îi zicea Lapalisse și care „un sfert de oră înainte de a muri a fost încă în viață”, așa de profunde sunt sentințele Constituționalului.

Citesc, bunăoară, pe hîrtia care înfășura cașcavalul meu:

„Ar fi, credem noi, a ne ascunde după degete, dacă n-am recunoaște că administrația e foarte populară în țara românească și că are o mare trecere și influență asupra corpu­lui nostru electoral”.

Ba bine că nu! Nu văd eu și din fereastra mea, cum toată administrația din mahala, toți d-nii sub-comisari, epis­tați, chiar și d-l comisar și d-l perceptor. sunt primiți de băcanul de peste drum și de cîrciumarul d-alături? Nu nu­mai că mănîncă și bea de pomană, dar și din cînd în cînd, capătă și cîțiva lei... așa sunt de populari. E adevărat că dacă n-ar fi populari, s-ar pune pe procesele-verbale de contravenție, și vai de bietul negustor! Apoi cum să nu aibă „trecere și influență asupra corpului electoral?”

Am văzut eu, în Verde, la ultimele alegeri comunale, ce „trecere” a avut Iancu Brătescu, ajutor de primar și ce „influență” a exercitat Crețu, inspectorul de poliție.

Dar să mai citez o nostimadă junimistă:

„Noi unii dorim în toată sinceritatea să-l vedem (adică pe corpul electoral) emancipat de această influență, pe timpul cînd vom fi în opoziție”.

Bree... ce șireți mai sunt și junimiștii ăștia. Cînd sunt la guvern, le place „trecerea” conului Iancu Brătescu și „influența” lui Crețu; dar „pe timpul cînd vor fi în opo­ziție”, ferească sfîntul! Atunci, nu cumva să se arate un alt Brătescu sau un alt Crețu!

La sfîrșitul petecului care mi s-a adus de la băcan, citesc:

„Avem un corp electoral slab și un guvern întotdeauna tare”...

Se poate altfel? Ciomagul lui Catargiu trebuie să fie mai tare decît spinarea alegătorilor.

Și, aci am încetat de a rîde, fiindcă mi-am amintit de bătaia pe care am mîncat-o acum vro trei ani pe cînd votam la Negru. Brrr... nu era de rîs.

Un mahalagiu