Plângerea țării
(Redirecționat de la Plângerea ţării)
Plângerea țării
poezie populară culeasă de
Vasile Alecsandri
- Frunză verde de negară,
- Vai! sărmană biata țară,
- Cum te-ajunge focul iară!
- Rușii vin, te calicesc,
- Nemții te batjocoresc
- Și ciocoii te hulesc!
- Nu mi-e ciudă de străini,
- Cât de pământeni haini,
- Că tu dragă le-ai fost mumă
- Și ei singuri te sugrumă!
- Nu mi-e ciudă de muscali,
- Nici de nemții bocăncari[1]
- Cât mi-e ciudă de ciocoi
- Că te lasă la nevoi
- De țipă sufletu-n noi.
- Frunză verde de neghină,
- Vai ș-amar de-a ta grădină!
- Cea grădină cu flori plină!
- Cum o calcă, cum o strică
- Niște iezme fără frică!
- Cum îi smulge florile
- Și-i pradă rodurile!
- Frunză verde de mohor,
- Vai de sânu-ți plin de dor,
- Cât e el de hrănitor
- Și la iepe căzăcești,
- Și la câini flămânzi nemțești,
- Și la pilafgii turcești,
- Și la râme ciocoiești!
- Sărăcuț de maica mea,
- Cui a fi milă de ea?
- Sărăcuț de locul meu,
- Când l-a scăpa Dumnezeu?
- Hai, copii, la cei stejari
- Să tăiem niscaiva pari,
- Țara să ne-o țărcuim
- Și de iezme s-o ferim!
- ↑ Porecla dată soldaților austrieci care au ocupat Principatele Unite în timpul războiului Crimeii și care erau încălțați cu botine groase sau bocanci.