Pentru nedreptatea ce i s-au făcut

Sari la navigare Sari la căutare
Pentru nedreptatea ce i s-au făcut
de Naum Râmniceanu


    O mumă sfîntă dreptate
        Vino din ceru d-unde ești,
    Vezi-mi a mea strîmbătate
        Celor răi să răsplătești,

    Cerurile din nălțime
        Rog ca să vă deschideți,
    Și-a răutății mulțime
        Ce-i asupră-mi s-o vedeți ;

    Arătați milostivire
        La al meu cumplit suspin,
    Și de este răsplătire
        Spălați-mi al meu venin.

    Nu mi-au mai rămas putere
        Nici alt unde s' năzuesc,
    M-au pătruns a mea durere
        Și cunosc că mă topesc.

    Eu fără zădărnicie
        Pe streini i-am priimit,
    Făr-a ști că-s vrăjmași mie
        Ca pre-ai mei fii i-am iubit

    Am vrut să fiu hrănitoare
        La nemernicii barbari,
    Mumă bună-ngrijitoare,
        Făr-a ști că sînt tîlhari.

    I-am priimit părintește
        Pe flămînd, gol, însetat
    Și ei acum tîlhărește
        De tot m-au dărăpănat.

    I-am ajutat cu mijloace
        În tot chipul d-ajutori,
    Socotindu-i fii de pace,
        Iar nu hoți răzvrătitori.

    Izgoniți, fugiți de silă
        D-al lor loc înstrăinați
    Au aflat la mine milă
        Ca și-ai mei cinstiți bărbați.

    Și mai mult decît se poate
        I-am îmbrățișat pe toți,
    Le-am fost scăpare la toate,
        Neștiindu-i că sînt hoți.

    Le-am fost mumă cu dorire
        Cestor bărbați blestemați,
    Nu le-am făcut osebire
        De-ai mei fii adevărați.

    N-am știut că vreodată
        Mă vor face vînzătoare,
    N-am știut c-oi fi înșelată
        Și-mi vor fi omorîtoare.

    Toți, în loc de mulțumită
        Pre mumă au umilit.
    Să mă vadă prăpădită,
        După ce i-am fost cinstit

    A mă răpi pîn' la moarte
        Asupră-mi au cugetat,
    M-au slăbit cu totul foarte,
        N-am nădejde de scăpat.

    Ca niște lupi pre o turmă
        P-ai mei fii au prăștiat,
    Gonindu-i din urmă-n urmă,
        De mine i-au depărtat.

    Toți năvalnici cu urgie
        Asupră-mi au fost porniți,
    Ai mei fii cu vrăjmășie
        Se află de ei risipiți,

    Au silit să [se] desparte
        Mumă, tată de fecior,
    Au înstrăinat departe
        Chiar pe frate de-a sa sor'.

    Au batjocorit fecioare
        Și femei între bărbați,
    Au necinstit orice stare,
        Lăsîndu-i goi, dezbrăcați.

    Au prădat biserici sfinte
        Și nimic s-au spăimîntat,
    Au necinstit vii cuvinte
        Pe cerescul împărat
    
    Lăcașul celui prea mare
        Barbarii l-au deslăvit
    Fără frică d-imputare
        Prea tare-au nelegiuit