Pe albumul d-șoarei...

 

Pe albumul d-șoarei…

Între ferești, spre florărie,
În glastră crește-un trandafir;
Apusul, vatră aurie,
Îĭ cerne’n foĭ luminĭ de fir —

Și ochiĭ tinereĭ stăpîne
Îl ispitesc să deie’n floare;
Un singur dor îĭ maĭ rămîne:
La piept să-l poarte păn’nu moare.

Copila cată ’nspre grădină —
Și’n colțul gureĭ, pătimaș
Surîde’n raza de lumină
Ceva nespus de drăgălaș.

Dar pe cărare ’n florărie
Iubitul eĭ trecea pesemne,
Că ochiĭ prea viclenĭ îmbie
Și prea cu mîna-ĭ face semne.

Și urmărind, uĭtită, șirul
Îmbrățișărilor de-afară
Cu brațu-atinge trandafirul
Și-ĭ rupe frageda vlăstară…

Eĭ se iubesc; — acuma toate
Le par frumoase, ’nviorate —
..............
Eĭ rîd, — pe cînd sărmana floare
Îșĭ pleacă frunzile — și moare…

ARTUR STAVRI.