a fost pus în lanț, care ’i încunjura mijlocul, fiind ferecat de zid. În așa stare a trăit acest mare revoluționar rus patru ani de zile, perzând din cauza scorbutului toți dinții. Numai natura sa puternică putea să îndure groasnica temniță. După moartea împăratului Niculai, muma lui Bacunin căzând la picioarele împăratului Alexandru al II-lea ceru grațierea fiului său care se prăpădea în temniță.
— Numai moartea îl va libera din fortăreață, doamnă! a fost răspunsul blajinului Alexandru al II-lea.
Apoi prin manifestul de grațiare dat de acest împărat în ziua încoronărei sale, Bacunin a fost scos din închisoare și expediat pe viață în Siberia de răsărit.
În timpul acela guvernatorul general al Siberiei era Muravieff, supranumit Amursky. Un om cult, și care în curînd se înprietini cu Michail Bacunin. Avend nevoie de un om inteligent, pentru descrierea litoralului siberian de a lungul rîului Amur, unde guvernul rus avea de gând să creeze un șir de colonii militare de cazaci, Muravieff-Amursky se adresă la Bacunin, însărcinându’l cu misiunea grea de a face o călătorie prin acele locuri sălbatice. Bacunin primi însărcinarea și în curând plecă
