dacă va trage focuri, are să nimicească un cap de operă al lui Raphace.
— Ei, și armata n’a tras focuri ? întrebai.
— Nici un foc. Comandantul porunci să se încunjoare podul.
— Dacă la Pelersburg s’ar fi întâmplat una ca asta, de sigur că tabloul lui Raphael se făcea praf.
— Acolo, respunse surîzând Bacunin, o asemenea stratagemă n’ar fi prins; rusul e selbatic, deci a expune pe Raphael ar fi fost o barbarie, dar în Germania e alt ceva.
După înăbușirea revoluțiunei în Germania, Bacunin a fost arestat și cu lanțuri la picioare a fost remis regelui Saxoniei. El era să fie condamnat la moarte, dar împăratul Niculai interveni, cerând extrădarea lui. Încuviințarea acestei extrădări, inamicii politici al lui Bacunin, adică marxiștii, au comentat-o apoi în defavoarea osânditulul, propagând odioasa calomnie că Bacunin a fost agent al Rusiei.
Extrădat Rusiei, Michail Bacunin a fost dus în lanțuri la Petersburg. Împăratul Niculai îl osândi la închisoare pe viață, și condamnatul a fost transportat în fortăreața Schluselburg, unde după porunca tiranului