deveni un fervent pravoslovnic-muscal. El conversează cu plăcere cu popa, ascultă predicile sale, se închină, se roagă. Popa temniței e fericit: un nihilist, mulțumită predicelor sale, devine un supus fanatic al Țarului. In imaginația popei se desemnează deja o cruce... nu crucea pe care a fost restignit Isus Christos, ci o cruce împodobită cu diamante, care 'i se va atârna la piept, lui, popei de la temnița arestanților politici...
Plotnicoff citește ziua întreagă evangeha, biblia, psaltirea.... crierii sei bolnavi des-coper acolo enigma vieței sale. Noaptea când împrejurul seu toți dorm, din chilia sa se aude o voce emoționată, care citește: «Pre mine legatum’au legăturile mor-ței și torentele fără de legi mă îmspăimântă. Legăturile iadului mS învăluiau, peste mine căzuseră lanțurile. In strâmtoarea mea che-maiu pre Iehova, și strigai către Dumnezeul meu I.. »
Și în sufletul bolnavului se naște o rază de speranță, care pătrunde în bezna neagră a desperărei sale. El ’și a închipuit că în curând va visita închisoarea sa fiul Țarului, trimis expres pentru a’l libera. După rugăciune, care a durat noaptea întreagă,
