de cât aceia că a fost prins în momentul când citea lucrătorilor o broșură socialistă.
Adus înaintea judecătorilor, Petre Alexeeff a refusat să ’și ia apărător, zicând că n’are trebuință de a se apăra. Când a venit rândul seu de a vorbi, Alexeeff a rostit următoarea cuvîntare:
«— Noi, milioane de muncitori, d’abia ieșind din fașe, suntem deja aruncați în voia întâmplărilor. Părinții noștri robi ai muncii, n’au timp să se ocupe de educația noastră; noi nu știm ce e școala, învățătura, și de abia cunoaștem ce e mângăerea unei mume. În vîrsta de 7 — 9 ani suntem goniți din casă, căci trebue să începem deja a ne agonisi o bucată de pâine. Ce ne așteaptă dincolo de pragul căsuței părintești ? — Fabrica, unde stăpânul-capitalist, cu ajutorul vergelor și ghionturilor, ne va învăța a munci. Suntem hrăniți rău, respirăm aer infect, dormim pe scânduri goale, tremurând de frig, nespălați, nepeptănați, cu lacrimi în ochi, noi creștem ca niște condamnați la ocne. Si care e vina noastră? Suntem vinovați — că ne am născut! În inimile noastre de copii, firește, se naște și crește încetul cu încetul o ură mare în contra capitalistului, în contra stăpînului, care exploatează munca noastră de copii.
