Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/231

Această pagină a fost verificată

«Așa dar, vedeți că acusările privitoare la proprietate, familie și religiune — sunt niște neadevăruri!

«Despre crima de a fi voit să distrug actualul stat, nu pot să fiu bănuită măcar. Sunt, domnii mei, de părere, că o beată fată În vîrsta de abia de 20 de ani nu poate comite asemenea crimă.

«Dacă se întîmplă une ori că statele se distrug, aceasta se întîmplă numai atunci, când germenele distrugător distruge forțele vitale ale statului. Așa de pildă, statele antice au perit din causă că au fost întemeiate pe robie. Asemenea, dacă un stat este întemeiat pe robia politică, economică și intelectuală, a popoarelor sale, când aceste popoare zac în mizerie, iar o mână de priveligiați se înavuțește pe spatele acestor popoare, când atât pătura cultă, cât și poporul muncitor degenerează, unii de trândăvie, alții de mizene, atunci, domnii mei, acest stat este osândit la peire, și peirea sa nu va fi causată de prorocii cari o vor prezice, ci de cei cari au adus popoarele la sapă de lemn. Dacă statul e sănătos, dacă popoarele sale trăesc în belșug, moralicește și intelectualicește propășește—atunci, domnii mei, cei cari prezic peirea unui asemenea