Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/183

Această pagină a fost verificată

ucis, ziceți, deci admiteți uciderea! Dacă fie care membru al societăței s’ar crede în drept de a pedepsi, atunci ce ar deveni societatea ?

După această admonestațiune, bătrânul judecător îmi povesti că cu o zi înainte la Bern, s’a comis un atentat la viața spionului. —Stempcowsky n’a fost rănit, și a declarat că atentatul în contra vieței sale s’a organisat din ordinul d-tale, care ești secretar al lui Bacunin.

De aceia tocmai, poliția s’a pus la pândă, și m’a urmărit, când mă întorceam de la Bacunin.

Pentru a dovedi că denunțarea spionului Stempcowsky, era mincinoasă, cerui permisiune de a scrie o scrisoare lui Ludwig Fogt, profesor de universitate la Berna și amic intim al lui Bacunin. Cererea mea a fost satisfăcută. Scrisoarea către d. Ludowig Fogt a fost remisă, și peste trei zile profesorul de universitate a priimit un răspuns din partea lui Bacunin, prin care acest din urmă protesta în contra stupidei acuzațiuni făurite de spionii ruși. Acuzarea privitoare la închipuitul atentat în contra tînărului Gorceacoff, deveni de rîs chiar și judelui meu de instrucție, și rămăsese ca să spulber a două acuzare numai, privitoare