Pagină:Zamfir C. Arbure - În exil.djvu/181

Această pagină a fost verificată

sa povestire. Crima pentru care el a fost arestat era mare — el a pus foc la casa rivalului său, pentru a face ca acest rival să nu se însoare cu iubita lui.

A șasea zi am fost scos din închisoare, și dus înaintea judelui de instrucție. Era un magistrat demn de marea misiune ce ’i-a încredințat societatea. Fisionomia lui simpatică, părul alb buclat, privirea lui cinstită, câștigase de la început simpatia mea. Ca om bine crescut, el a înțeles că are aface cu un om educat; mă pofti să șed. Mă așezai, îmi dete o țigară, pe care însă am refusat, bine înțeles, de a o aprinde înaintea lui: în ori-ce cas eram arestant, iar dânsul judecătorul meu de instrucție.

— De ce nu aprindeți? mă întrebă el.

— O voiu păstra, respunsei, ca s’o fumez când voiu ieși d’aci pentru a mă întoarce la colegii mei—arestanți, ca și mine.

Bătrânul judecător surîse.

— Sunteți acuzați de a fi venit la Berna pentru a ucide pe un oare-care Adolf Stempcowsky, supus rus, și a organisa un atentat în contra vieței ambasadorului Rusiei prințul Gorceacoff ?[1] zise judecătorul cu o voce severă.

  1. La 1873 — 74 a fost la Berna în calitate de uimistiu plempoteuțiai al Busiei fiul repausatuliu caucelai rus Gorceacoff.