de familie. Pe pereți sunt atârnate fotografiile rudelor. Pe șifoner stau așezate cești, pahare, sfeșnice de bronz, fel de fel de suveniruri. Multe generații din familia noastră au tot strâns la aceste lucruri. — Dumineca mama are obiceiul să deschiză dulăpiorul, și toți copii mai măricei, în ciuda și invidia celor mici, cărora nu se permite de a pune mâna pe aceste lucruri de familie, șterg de praf odorurile familiare. Bunica până n’a murit a fost tot-d’a-una presentă la această ceremonie. Privind la fie care obiect, bătrâna povestea copiilor istoria sa; sunt însă lucruri, pc cari și dânsa le-a uitat, și nu mai știe nimic ; aceste lucruri datează în casă noastră de secoli.
— Pe una din polițele dulăpiorului stă o carte mare legată în piele. Acestea sunt letopisețele familiei. Cine știe de când înscria în acea carte cel mai în verstă din familia noastră toate evenimentele mari, data nașterei fie-cărui membru din familie, banii adunați și cheltuiți. Această carte e sfântă pentru noi toți, și copii n’au voie s’o atingă... Șase zile am stat închis cu acel țăran elvețian, și povestirea sa nu s’a isprăvit. Bietul creștin era fericit că a găsit un om, care ascultă cu plăcere monotoana
