Și așa se îndreptară tustrei spre Oxana. Numai bătrânul Bogdan se așeză pe laviță, așteptând poruncile stăpânului. Oxana se puse lângă cuptor, cu ochii în pământ, roșie ca para focului — și parcă simțea, că va aduce nenorocire pe capul altora. Și trebuie să-ți spun și asta, boierule: când trei bărbați cată la aceeași femeie, nu poate ieși lucru bun de aici! Eu știu, că doar am văzut!
— «Ei, Romane ti-am găsit femeie bună? — întrebă zâmbind boierul.
— «O femeie ca ori-care! — răspunse el.
«Atunci Opanas ridică din umeri și zise: «O femeie dar nu pentru un nătărău ca tine!»
— «Dar de ce-ți par așa de nătărău, d-le Opanas?
— «Pentru că ești nătărău, nu știi să-ți păzești femeia! — răspunse Opanas.
«Așa grăi el. Boierul bătu din picior și Bogdan clătină din cap. Roman se gândi o clipă, pe urmă se uită țintă la boier și zise cu fruntea sus:
— «Dar de cine s-o păzesc? — Și tot se uita la boier. — Afară de fiarele sălbatice ale codrului, nu vine aici la mine nici un drac, — numai câte odată coconașul. De cine să-mi păzesc femeia? Te sfătuiesc Cazace, să nu mă întărâți, că-i rău de tine
