unul din elementele mișcării cu întregul ei conținut social. Revoluția din 1821 n’a fost nici în ideologia ei, nici în metodele ei de realizare o revoluție țărănească. După cum Tudor Vladimirescu nu a fost un reprezentant al țăranilor. El este un tipic purtător de cuvânt și un luptător ieșit din sânul micii boierimi și al negustorimii, cu ale căror interese, năzuinți și chiar prejudecăți, s’a confundat. Această mică boierime, în lupta pe care o ducea împotriva protipendadei, înțelegea să se servească de adâncile nemulțumiri ale țărănimii iobage. Prezența țărănimii revoltate alături de Tudor și oamenii lui, nu trebue să ducă însă la o concluzie falsă. Țărănimea a sprijinit o mișcare revoluționară, pentrucă interesele ei cereau o răsturnare a regimului în ființă. Dar ea s’a găsit sub conducerea efectivă a unor elemente nețărănești, reprezentând capitalul comercial și pe cel cămătăresc. Aceste elemente își aveau în Tudor Vladimirescu un reprezentant autentic și, prin el, au condus ideologie și politic întreaga mișcare. Nu este o simplă întâmplare că semnalul insurecției a fost dat de către Tudor Vladimirescu, din casa lui Vasile Moangă „vameșul și zaraful județului Vâlcea”[1], bun prieten și sfătuitor al lui Tudor Vladimirescu[2]. Tot astfel după cum apariția unui asemenea om drept unul din inspiratorii mișcării nu este un fapt izolat. Precedentele nu lipseau.
Revoltele țărănești, izbucnite în anul 1820 pe moșia banului Brâncoveanu din jud. Mehedinți, când se „ridică cinci sate”, au o conducere care-l umple de uimire pe Xenopol. „Lucru îndestul de straniu — scrie el — raportul lui Gheorghe Filipescu, vel logofăt, arată că această „revoluție” fusese pusă la cale de vameșul acelui județ.”[3] Noi credem că apariția vameșului ju-
- ↑ Vameșii erau „marii negustori ai timpului”. Ei țineau în antrepriză hanurile. I. N. Angelescu. op. cit. p. 130.
- ↑ In ziua de 21 Ianuarie 1821 „Tudor se închide cu Vasile Moangă într’o cameră unde îi destăinue planurile sale”. In ziua de 22 Ianuarie, apare prima proclamație, dată din Tg. Jiu (Al. Ștefulescu, Incercare asupra istoriei Tg. Jiului, p. 214). După ocuparea Olteniei. Vasile Moangă va ocupa o funcțiune importantă.
- ↑ Xenopol, Istoria Românilor X, p. 55.
