apusul și centrul Europei, nu s’a epuizat numai în străduințele și încercările primelor elemente ale unei burghezii abia in formație de a-și valorifica drepturile politice sau a-și satisface ascunsele apetituri de putere. In momentul în care burghezia a pășit în arena istoriei, ca o putere revoluționară, ea a știut să coalizeze împotriva feudalismului toate forțele populare dela orașe și sate. Aceste forțe au învins, de fapt, vechiul regim acolo unde revoluția burghezo-democratică s’a încheiat, tot ele deschizând și „noua eră” istorică, dar nu în folosul lor, ci al burgheziei.
In judecarea diferitelor etape ale mișcării din 1821 și pentru caracterizarea forțelor ei motrice, trebue ținut seama de două importante împrejurări: în primul rând de nivelul și structura economică a societății românești de atunci, cu corolarul firesc: o stare politică haotică; în al doilea rând, de amestecul direct al Turciei în treburile interne ale Principatelor.
Aplicarea unor criterii, obiectiv juste, dar împrumutate mișcărilor revoluționare din apusul Europei, precum și încercarea de a găsi o asemănare a revoluției pandurilor cu aceea ce s’a petrecut acolo, atunci când burghezia a deschis lupta ei pentru putere, ar duce la o falsificare a realităților românești. Intre mișcarea din 1821, ca început al revoluției burghezo-democratice în România și între mișcările similare, din țările apusului, există fără îndoială puncte comune. Totuși, în judecarea acestei prime încercări revoluționare din Principate, trebue avut permanent, înaintea ochilor, nivelul real al forțelor de producție și cadrul în care activau ele, lipsa unei diferențieri sociale în sânul maselor angajate în luptă, caracterul embrionar al unei serii de așezări care, în restul Europei, ajunseseră de mai înainte la maturitate, in momentul în care acolo burghezia iși revendicase sgomotos drepturile.
Am analizat în primul capitol structura societății românești în ajunul mișcării din 1821.
Revoluția pandurilor nu a fost în stare să dea Țării Românești o nouă organizație economică și socială, pentrucă forțele sociale pe care ea se sprijinea erau încă slabe, fără coeziune, lip-
