tărirea țăranilor iobagi ar fi dat naștere unei situații, în practică, mult mai rea chiar decât reforma dela 1864. Deci, nu conținutul sau forma pe care ar fi luat-o realizarea îndemnului venit din partea boierului moldovean interesează; ceea ce voim să subliniem e doar faptul că o asemenea propunere este formulată în primii ani ai secolului trecut. Aceasta dovedește că precursorii ideologiei burgheze, în domeniul reformelor agrare, apar cu mult înaintea anului 1848, ba chiar cu două decenii înainte și față de anul 1829, an în care începe, după Zeletin, „era nouă”.
Mișcările țărănești din 1804—1805 tind să ia proporție. „In țară — scrie cronicarul Drăghici — atâtea răsculări s’au pricinuit de nu-și puteau căuta oamenii interesul plugăriei pe la moșii, pentrucă locuitorii umblau bezmetici din loc în loc…” Ocupația rusească, care nu după multă vreme a urmat, oprește întinderea lor. Dar iobăgimea va continua și în cursul deceniilor următoare să se frământe și să încerce răsturnarea noilor așezăminte care le robea atât de cumplit munca și le mărginea dreptul străvechiu asupra pământului.
Dar în primii ani ai secolului al XIX-lea, nu numai la sate pornesc agitații, ci și la orașe. Ceea ce nu se datora simplei întâmplări.
Pătrunderea capitalului comercial și cămătăresc în Principate și importanța pe care o luase, mai ales, comerțul, nu putu să lase neatinsă vechea stare de lucruri. In structura orașelor se petrec schimbări, tocmai ca urmare a formelor pe care le lua economia de schimb. Vechile bresle de negustori își lărgesc cadrul. Breslele de meseriași devin puternice. Negustorii îmbogățiți în comerț încep să cumpere pământ și, odată cu moșia, și titluri de boierie. In rândurile boiernașilor și al tuturor categoriilor de mici boieri, pe lângă membrii familiilor vechi, ruinate și decăzute pătrund negustori și alte elemente orășenești îmbogățite prin comerț și camătă. Noii boieri, ca și cei vechi — de a doua și a treia categorie — alături de negustori rămași, ca atare, fac comerț pe o scară din ce în ce mai întinsă. Apar și elemente străine — Greci, Evrei, Armeni — dar importanța lor politică e
