acestor țări prin aceea că măresc cu plăcere prețul animalelor și altor lucruri”. Diferite avantaje sunt acordate acestor negustori. Spiritul de câștig pătrunde atât de adânc printre boierii moldoveni, încât aceștia încheie învoieli fictive de arendare a pășunilor cu vecinii sau răzeșii megieși, în vederea obținerii unor prețuri de arendă mai ridicate din partea negustorilor străini, pentru pășunatul vitelor, până în momentul trecerii lor peste graniță.
In perioada 1780-90, negustorii austriaci fac mari planuri cu privire la ținuturile românești. Se înjgheabă un început de trafic naval prin Galați către Cherson. Astfel sunt caracterizați Galații de un consul în 1783: „este un oraș mare… are cel mai bun port la Dunăre și șantier, în care se fabrică neîntrerupt nave comerciale, iar acum cinci ani s’au fabricat două de 60 de tunuri”.
Inafară de vite, se exportă din Principate cantități importante de sare, lână, unt, miere, în mai mică cantitate, grâne. In anul 1794, paharnicul Hagi-Moscu din Muntenia, vinde unui negustor austriac șapte milioane ocale de sare[1]. Magazine sunt închiriate în acest scop la Șistov până la sosirea vapoarelor pe Dunăre. Import însemnat de lână se face, în același timp, spre Germania, pomenindu-se de negustori, care fiecare în parte traficau 80 până la 100 de mii ocale. Cantități mari se trimit și în Transilvania. Lemnele de asemenea constituiau o mare bogăție în acea vreme. După cererea Porții, domnul Moldovei pune să strângă în 1793, 15.000 de trunchiuri mari și 30.000 mijlocii, pentru ca să servească la întărirea cetății Bender și Ismail. Precum se vede, exploatarea lemnelor capătă proporții, iar transporturile prin Galați cresc neîntrerupt.
In notele sale de călătorie, Wilkinson a însemnat o serie de date foarte instructive asupra stadiului desvoltării economice a Principatelor în anii 1814-18. Producția de grâu e apreciată la
- ↑ Pentru anii 1782—83, boierii munteni socotesc a fi trimis Țarigradului 182.000 chile de grâu. V. A. Ureche, Istoria Românilor I, p. 27 și Hurmuzachi, op. cit. p. 417.
