tat, trimițându-și oamenii în diferitele ținuturi, înjghebând o adevărată companie de export. Condițiile de achiziționare a oilor nu mai îngădue jaful din trecut. Prețul oilor țurcane e rânduit de domnie. Oile se luau fără miei, iar cu miei dela „cine va voi să vânză cu voia, cu tocmeala, ce se vor putea tocmi cu dumnealor”. Nu se vor lua țapii și dulăii, decât conform învoielii „pe care îi vor da ciobanii și nu cari or vrea ei”. In trecere oile să nu fie ținute cu sila pe moșie ci „cu învoială cu stăpânul moșiei”. Țarinile să fie ferite, căci orice pagubă va fi plătită și se va pedepsi. După trecerea termenului sus numit „să fie volnic fiește carele oricine va vrea să cumpere oi, pentru neguțătoria lor, după cum se va putea tocmi cu vânzătorii”.
Am dat aceste lungi citate pentru că acest hrisov indică schimbările ce se petrec în caracterul comerțului moldovenesc: a) tendința de a pune pe picior de egalitate — lucrul inerent schimbului liber — pe producătorii vânzători cu cumpărătorii; b) curățirea acestui comerț, atât de însemnat, de o seamă de îndatoriri feudale, impuse cu sila, și transformarea lor în servicii bazate pe relații bănești. Această prefacere nu s’a realizat, bine înțeles, de pe o zi pe alta. Dar în măsura progresului intervenit în această direcție, câștigul bănesc al boierilor și al țăranilor, când apăreau ca vânzători, a crescut. De astădată era vorba de un câștig bănesc. Imboldul de a produce pentru piață și-a făcut astfel drum larg în cadrul vechii gospodării naturale de până atunci.
Pe când în Moldova opreliștea beilicciilor a fost radicală și eficace, în Muntenia incursiunile acestora continuă, aproape regulat, încă două sau trei decenii.
Vecinătatea imediată cu Rusia și protecția pe care aceasta o întindea asupra provinciei moldovene au favorizat-o pe aceasta din urmă. Zece ani după pacea dela Kuciuc Kainardgi, sultanul Abdul Hamid repetă domnului moldovean, printr’un hatișerif, îndatoririle casapbașei să ia în primire oile moldovenești dela granițele țării[1]. Asemenea el amintește domnilor obligația
- ↑ Ibidem. p. 285
