industrială a țării satisfăcea înainte de 1914 abia o mică parte din necesitățile pieții interne. Și la aceasta contribuia, încă într’o masivă măsură, capitalul străin activ înăuntrul țării. Dar nu numai că într’un asemenea caz acest capital autohton nu ar fi câștigat nimic din transformările intervenite, dar avea foarte mult de pierdut, căci în aceeași măsură în care piața internă lărgindu-se, el se dovedea neputincios să o cuprindă și să o satisfacă, capitalul străin, pe calea exportului de mărfuri și de capital, ar fi ocupat noi poziții în economia țării, mărind și mai mult disproporția între forța lui și forța celui autohton.
Aceasta este, credem, cauza principală și în anul 1907, deși găsim o altă situație, din punct de vedere al structurii burgheziei și al intereselor ei economice, pentruce și de astădată ea se găsește alături de marea proprietate, împotriva unei radicale reforme sociale. La fel ca în 1864.
Avut-a interesul să impună capitalul străin, mai ales cel exportat la noi, o soluționare radicală a problemei țărănești, el fiind acela care avea posibilitatea să exploateze din plin noile relații agrare?
In primul rând nu se poate vorbi de o unitate, ci dimpotrivă de anumite divergențe de interese între statele capitaliste din care acest capital venea, fie sub forma lui lichidă, fie prin mărfurile pe care le arunca pe piața românească.[1] Astfel, țări ca Franța și Anglia erau interesate ca exportul de grâu al României să fie cât mai ridicat, spre a putea plăti ratele împrumuturilor
- ↑ Asupra participării capitalului străin în industria românească dinainte de 1914, cifre precise nu există. După datele Ing. D. St. Emilian (citat de Arcadian la pag. 134) dintre societățile anonime industriale, în cele de electricitate, zahăr și petrol, capitalul străin era peste 90%, în metalurgie și industria chimică, între 72% și 74%, în a lemnului, 69,6%, în hârtie, 46%, în cea alimentară, ciment, textile, transporturi, între 22% și 31%. In medie, acest capital străin făcea 80% din totalul capitalului societăților anonime. Și dintre cele individuale, care după capitalul lor formau 39,7% din întreg capitalul industrial, numai unele erau străine, capitalul acestora fiind transferat și nu importat.
