Toată presa, indiferent de nuanță, a încercat să arunce vina răscoalelor pe instigatorii, care au și fost „identificați”, pe rând, când în persoana socialiștilor, când în a anarhiștilor, fie a studenților democrați sau antisemiți. Toate aceste încercări au eșuat, lipsind măcar o umbră de dovadă. Totuși, instigatorii au existat. Nu în instituțiile sau practicile politice, pe care le denunță deopotrivă Gherea și Radu Rosetti, ci în persoane fizice și poate organizate. Am văzut rolul burgheziei satelor aflată în fruntea răsculaților. Apoi apar indivizi izolați, a căror identificare din punct de vedere social ne-a fost greu s’o facem. Totul este în această privință nebulos. Cine erau ei, din ce pătură a țărănimii se recrutau? Reprezentau în adevăr anumite organizații? Apoi, în ce consta propaganda lor? Toate aceste întrebări, în lipsa unor documente autentice, nu-și găsesc un răspuns mulțumitor. Suntem nevoiți să ne folosim de scrisul acelora care-i combat și denigrează.
In „Săptămâna” lui Gh. Panu, din 17 Martie 1907, acesta scria următoarele: „Dela 1890, diferitele părți ale țării au fost frămătate de indivizi — unii cu oarecare cultură, dar cu mare ambiție, alții simpli cavaleri de industrie, care au otrăvit sufletul țăranilor, însuflețindu-le o concepție a cărei bază erau revendicări nebunești și răscoala ca mijloc de reușită. De câte ori a fost prins un agitator de asemenea speță cu manifestele lui, n’am întâlnit în acele manifeste o singură idee sănătoasă… Din contra, apelul la desordine, la violență, se lăfăia pe toate liniile.” In continuare, Panu afirmă: „Rezultatul unei asemenea mizerabile campanii a unor indivizi izolați, de multe ori fără legătură între ei, lucrând fiecare pe seama lui, îl vedem astăzi”, pentru ca apoi să atace violent pe învățători și pe preoți „dușmanii noștri, ai clasei dirigente, care hrănesc în sufletul lor o ură mai concentrată decât țăranul”.
Oricât de puțină bază s’ar pune pe scrisul lui Panu, atunci aflat în slujba plătită a marilor proprietari, totuși judecând după afirmațiile și amănuntele pe care le dă, este clar că pleacă dela anumite realități. Ele sunt coroborate cu următoa-
