slabă numericește, muncitorimea începe încă de pe atunci să-și afirme puterea în apărarea drepturilor ei, utilizând căi proprii de manifestare. In 1907, răscoalele țărănești, cu caracterul lor general, găsesc o muncitorime formată, iar grevele și demonstrațiile muncitorești iau un caracter de masă și cuprind cele mai importante centre industriale ale țării.
Ceea ce a împiedecat să se facă o apropiere între răscoale și luptele duse de muncitorime a fost mai ales efortul permanent făcut de conducătorii mișcării — din vechea dar, mai ales, din noua mișcare de după 1905 — de a discrimina propriile lor organizații, de vreun amestec cu țărănimea răsculată. Cu ocazia răscoalelor din 1907, discriminarea a mers chiar și mai departe…
S’a datorat însă ridicarea revoluționară a țărănimii, la 1888 sau la 1907, propagandei socialiste sau agitației pe care reprezentanții muncitorimii au desfășurat-o în lumea satelor? Erau răscoalele opera unei agitații susținute sau rezultatul unei munci organizatorice a muncitorimii?
Asemenea acuzații au fost aduse în repetate rânduri mișcării socialiste. Chiar Radu Rosetti susține că „cuiburile de propagandă socialistă”, înființate după răsboiul dela 1877 și „asociațiile de meseriași, care au mulți adepți” au făcut permanent instigații, fie în rândurile țărănimii, fie în ale soldaților.[1] Ceea ce este sigur însă, este împrăștierea literaturii socialiste — ziare, broșuri, reviste — în lumea satelor. Apoi, tot atât de sigur, este că cel puțin unei părți din țărănime nu îi era străină viața muncitorimii, cu luptele și frământările ei. Totuși, nu se poate afirma că mișcările agrare au fost rezultatul propagandei și agitației organizațiilor muncitorești. Poate cu excepția celor din Moldova și numai în toamna anului 1889. Dar mișcările agrare din acel an n’au nici intensitatea, nici amploarea celor din 1888 sau din 1907. De aceea, și noi am întrebuințat cuvântul paralelism. Dar legătura — și o legătură strânsă — a existat între luptele muncitorimii și ale țărănimii, nu în formele lor organizatorice,
- ↑ Radu Rosetti, op. cit. p. 602.
