ce mai adâncă a întregii economii orășenești în cadrul capitalist, salturile pe care tocmai după 1880 le face marea întreprindere și toate formele de activitate bancară, comercială, etc., a lărgit și adâncit deosebirea dintre oraș și sat, înrăutățind situația celui din urmă. Iar în cadrul satului, însăși desvoltarea capitalistă din toate sectoarele economiei naționale, desvoltare care își găsește expresia tocmai în ritmul pe care l-am văzut după 1880, produce o creștere a exploatării țărănimii, o înrăutățire a tuturor condițiilor ei de existență.
In acest complex de cauze, legate nemijlocit de desvoltarea capitalistă a României, își găsesc explicația și răscoalele țărănești de după 1880.
★
Reprezintă această legătură cauzală între desvoltarea capitalismului și provocarea unor mișcări insurecționare agrare un fenomen specific românesc?
Revoltele agrare, încadrate și făcând integral parte din revoluțiile burgheze în apusul Europei — dela 1788 până la 1848 — își găsesc originea în aceleași efecte ale unui conflict născut din ciocnirea forțelor de producție agrare cu formele sociale ale vechiului regim. Dar condițiile în care au loc aceste răscoale sunt de sigur diferite de cele în care s’au produs în România. Mult mai asemănătoare — în timp și în împrejurări — sunt însă răscoalele țărănești din Rusia țaristă. Aici asemănarea merge până la quasi identitate. Ele însoțesc, ca și la noi, etapele desvoltării capitalismului în economia generală a țării. „Este destul să atragem atenția — scrie Dubrovski — că prima revoluție țărănească din 1905—1907 s’a produs (în Rusia) după o furtunoasă desvoltare capitalistă, după transformările structurale ale industriei rusești la sfârșitul secolului al XIX-lea. Același lucru se poate spune și despre cea de a doua revoluție rusă — Revoluția din Octomvrie. Revolta țărănească din 1917 urmă după cea de a doua etapă a desvoltării capitalismului rusesc…”
