cate de M. Paianu în 1906,[1] precum și cele cuprinse în „Ancheta Ministerului de Industrie” din anul 1902.[2]
Considerând numai acele întreprinderi care aveau un capital de minimum 50.000 de lei, utilizau un personal, obișnuit, de 25 de lucrători, și se serveau de un utilaj perfecționat, M. Paianu dă următoarele cifre:
Dela 1866—1887 s’au înființat 173 fabrici, sau câte 8,2 pe an în medie
Dela„ 1887—1893 s’au„ înființat„ 17383 fabrici,„ sau„ câte„ 8,214 pe„ an„ în„ medie„
Dela„ 1893—1906 s’au„ înființat„ 173215 fabrici,„ sau„ câte„ 8,218 pe„ an„ în„ medie„
Deci, dela 1886 înainte, asistăm la o rapidă creștere a marei industrii manufacturiere. O mare parte a acestei industrii va prelucra materiile prime din țară. Astfel, în ancheta ministerului de Industrie, cel mai mare număr de întreprinderi sunt în industria alimentară, apoi în cea chimică, metalurgică și textile. Cel mai mare capital îl avea însă industria de construcții (69,9 milioane lei), apoi cea alimentară (40,2 milioane) cea chimică (35,7 milioane), zahăr (33,5 milioane), cherestea (31,1 milioane), rafinăriile de petrol (24,4 milioane), textile (23,4 milioane) și metalurgia (15,5 milioane). — Metalurgia — și cifra este caracteristică — prelucra 84,9% materii prime din străinătate, iar textile 66%, pe când industria alimentară doar 5,3%.
Alături de industria manufacturieră, se desvoltă rapid și cea petroliferă. Iată cifrele producției, în tone:
1860 1.806.0001.188 tone
1880 1.806.00015.900 tone„
1900 1.806.000250.000 tone„
1907 1.806.0001.109.097 tone„
1912 1.806.000 tone„
După 1880, creșterea este de-a-dreptul gigantică.
Pentru a marca și mai bine etapele desvoltării capitaliste a