fi cerințele urgente pe care el le opune necesității unei reforme agrare… Sprijinul pe care conducătorii „roșilor” l-au găsit în negustorimea țării, arată clar că aceasta din urmă își dădea foarte bine seama cine-i sunt apărătorii.[1] Iar alegerea lui C. A. Rosetti ca „prim staroste al comercianților din București” are valoare de adevărat simbol.
Singulara poziție a lui Kogălniceanu
Care este atunci explicația atitudinii lui Kogălniceanu? Și unde trebue căutat motivul activității desfășurate de Cuza? Și unul și celălalt nu făceau oare parte din noua burghezie și nu reprezentau ei curentul liberal? Nu erau ei organic legați de „oamenii noi”, în numele cărora vorbea atât Brătianu cât și Rosetti? Fără îndoială că da. Dar tocmai atitudinea lor — mai ales a lui Kogălniceanu — confirmă pe de-a’ntregul teza pe care o susținem aici.
In adevăr, într’o cuvântare ținută de Kogălniceanu la 1882, el afirmă cu putere credințele lui liberale.[2] Dar face și o observație interesantă: dacă între conservatorii moldoveni și cei munteni, contopirea a fost imediată și totală, între liberalii de dincolo și de dincoace de Milcov, nu. Explicația pe care Kogălniceanu o dă acestui fapt, deși o leagă și el de chestia reformei agrare, e superficială. Pentru epoca care ne interesează însă, această deosebire a existat.
Atitudinea lui Kogălniceanu față de chestiunea țărănească
- ↑ In memoriul prezentat Domnitorului Cuza, I. C. Brătianu scria la 1859: „negustorimea în toate părțile produce toate bogățiile ce nu izvorăsc din agricultură și chiar acestora le dă un preț ce nu l-ar avea fără dânsa… Ea posedă toate calitățile de energie și de moralitate… Ea posedă încă nu numai neștirbit amorul libertății… ci și al patriotismului. In sînul clasei comercianților ce a luat o mare întindere și putere, se află mai cu osebire însămânțată civilizațiunea română.” Din scrierile lui I. C. Brătianu, p. 337.
- ↑ „Nu voi tăgădui că în toată vieața mea, și înainte și după unire, n’am fost liberal.” Programa dela Mazar Pașa, 1883, p. 51.
