Programul coaliției din 1863 era de fapt acceptarea din partea liberalilor, cu anumite atenuări, a punctului de vedere conservator. In ceea ce privește reforma agrară, soluția acceptată de ambele grupări fu astfel formulată: a) încetarea oricărei reglementări și amestec administrativ în relațiile dintre proprietari și cultivatori; b) transformarea satelor în comune libere; c) lăsarea în posesiunea locuitorilor a pogoanelor legiuite de arătură, fânaț și pășune, cu dreptul de a dispune de dânsele prin testament cu aceleași îndatoriri și condiții în care le dețin și dânșii dela proprietari; d) desființarea clăcii și a altor îndatoriri silite și transformarea lor în dare de bani după prețuri, stabilite de comisiuni de arbitri și legiuite de Cameră, odată pentru totdeauna; cu facultatea însă pentru ambele părți de a putea preface acele dări prin contracte individuale pe termen de câte 5 ani în producte sau chiar și în lucru de bună voie.[1] Cu alte cuvinte, exproprierea și împroprietărirea țăranilor pe marile moșii sunt soluții înlăturate. Țăranii urmau „să posede” mai departe, cu titlul incert, ceea ce dețineau atunci, rămânând în picioare toate obligațiile lor față de marii proprietari. Transmiterea acestei posesiuni prin testament, „în condițiile în care dețin și dânșii dela proprietari”, stabilește permanentizarea tuturor îndatoririlor feudale, formal, minus a celor având caracterul de silnicie. Iar răscumpărarea boierescului, astfel cum este formulată, ascundea numai o înșelăciune. Clauza ultimă, că prețul răscumpărării va putea fi transformat in „lucru de bună voie”, înseamnă de fapt reîntoarcerea, sub o formă mascată, la munca iobagă, desființată în primul aliniat. Această clauză anticipează, de altfel, legea de mai târziu a sângeroaselor tocmeli agricole. Termenul de 5 ani, pentru care „pot fi făcute” contractele, nu trebue să înșele pe nimeni, căci același termen a fost prevăzut și în legea tocmelilor agricole din 1866. Ceea ce n’a împiedecat ca țăranii, nici în 1907, să nu se fi putut elibera de obligațiile de muncă contractate pe „cinci ani” între anii 1865—1866.
- ↑ Vintilă C. A. Rosetti, op. cit, p. 159.
