Eremia Movilă „adăpostea… pe fostul principe al Ardealului și încercase să omoare pe Mihai cu otravă sau prin trădare.”[1] Prin alungarea lui Movilă de pe tronul Moldovei, domnul muntean lovea totodată într’unul din oamenii Turcilor care-și făcuseră dincolo de Milcov un punct de reazăm în politica lor expansionistă, servindu-se tocmai de bunăvoința celui alungat.
A existat la Mihai Viteazul o conștiință națională propriu zisă? Câteva fapte sunt concludente. Este cunoscută lupta crâncenă dusă de către iobagii români împotriva nobililor maghiari. In acest conflict, Mihai a luat fățiș partea acestora din urmă, împotriva celor dintâi. Iată ce spune de pildă d. Giurescu: „Prima dietă adunată la Alba Iulia obține dela Mihai întărirea vechilor privilegii… Nobilii și-au văzut moșiile întărite, ba mulți dintre ei au primit chiar și altele noi; tot așa orașelor li s’au confirmat vechile privilegii.”[2]
Dacă Mihai Viteazul, sprijinind pe nobilii maghiari dovedește lipsa unei conștiințe naționale, o asemenea conștiință dovedesc că o au iobagii asupriți ai Ardealului. Să cităm tot pe d. Giurescu: „Iobagii din sate s’au mișcat, e adevărat, îndată ce s’a răspândit vestea biruinței dela Șelimbăr și au început să atace pe nobili… Un cronicar ungur scrie că iobagii români au făcut aceasta întemeiați pe încrederea ce le-o da un principe de neamul lor”.
Mihai înnăbușă mișcarea iobagilor, încrezători în el, pentrucă erau de o origină etnică comună, acoperind cum am văzut pe nobilii unguri cu vechi și noi privilegii.
O altă încercare de unire a Principatelor Române sub o singură domnie nu s’a mai făcut după Mihai.
Ideea unirii Principatelor apare definitiv conturată abia la mijlocul secolului trecut. Purtătorii de cuvânt, în același timp înfăptuitorii ei, se recrutează mai cu seamă din sânul micii boierimi și al populației orășenești.
Explicația apariției acestei idei tocmai la mijlocul secolului
