ca cumpărător de mărfuri, decât în mod cu totul excepțional. Numai către sfârșitul acestui secol intervine, așa cum vom arăta, o schimbare. In tot acest timp însă, adică dela înființarea Principatelor și până în cea de a doua jumătate a secolului fanariot, obligațiile țăranului față de stăpânul moșiei erau de a da a zecea parte din roadele pământului, să-i furnizeze anumite produse ale industriei lui casnice, să-i dea anumite plocoane de Paști și de Crăciun — în completarea rentei în natură, pe care o plătea. El mai era obligat să lucreze și trei zile pe an — zile de clacă. Această obligație — spune Radu Rosetti — era însă ușoară, munca țăranului fiind mai mult folosită la reparații și transport și nu în agricultură. Insăși numele arată că era vorba de o muncă fără deosebită consistență sau intensitate.
Acestea erau obligațiile țăranului liber. Obligațiile vecinilor, la început, nu erau nici ele mai grele; acestora din urmă le era doar oprită mutarea de pe o moșie pe alta. Chiar atunci când intervine șerbirea în masă a țărănimii române, vechile obligații nu suferă vreo schimbare esențială, înafară de fixarea ei pe moșiile unde se afla. Deci, în tot acest timp, țăranul român, liber sau șerb, avea drept îndatorire principală față de stăpânul moșiei, plata unei rente în produse — care cuprindea deopotrivă grâne și obiecte fabricate.
Deși timp de patru veacuri întâlnim în Principate — pe lângă predominarea economiei naturale — raporturi de esență feudală, între țărănimea și stăpânii de moșii, totuși s’a adus obiecțiunea că la noi n’a putut exista un regim feudal, pentrucă stăpânul de moșie nu era un proprietar, în sensul și înțelesul proprietarului feudal din Apus. Neexistând un drept de proprietate, lipsește unul din elementele esențiale tocmai în raporturile dintre țărani și stăpânii de moșii.
Dacă în adevăr a existat un drept de proprietate a marii boierimi din Principate asupra pământului, este o problemă pe care studiile istorice ale lui Filitti și Const. Giurescu — apărute ulterior lucrărilor lui Radu Rosetti — au pus-o din nou în discuție. O nouă revizuire a documen-
