profesioniști, apoi din rândul ofițerilor și al funcționarilor de stat[1]. Organizația avea o bază destul de largă, ceea ce, de altfel, s’a și văzut din primul moment, prin ușurința cu care revoluția a triumfat, în primul ei stadiu.
Dar conducătorii „Frăției” nu s’au limitat numai la elementele sociale de mai sus. Ei au căutat să stabilească un strâns contact, chiar înainte de revoluție, cu muncitorimea și cu țărănimea. Amintind munca pregătitoare declanșării insurecției, Ghica scrie: „Nicu Bălcescu cu Teologu erau destinați a merge la Telega unde Marin Serghiescu (Naționalul), Telegescu și Duca erau înțeleși cu ciocănașii, ca de acolo să pornească să răscoale Ploeștii, unde aveau înțelegere cu mai mulți negustori. Ploeștii erau atunci un puternic centru opoziționist și revoluționar”. Ștefan Golescu cu fratele lui Radu și cu văru său Alecu Golescu și Dumitru Brătianu urmau să meargă și să găsească pe Tell, în tabăra dela Islaz. Iar celălalt, Niculae Golescu cu fratele său Alecu, cu C. A. Rosetti, Boliac, Costache Bălcescu, Ion Brătianu sau Ion Ghica să ridice tabacii, mărginașii și tinerimea din București, să meargă gloată la palat să ceară sancționarea Constituției”.
Cine erau „ciocănașii”, „tabacii” și „mărginașii” pe care i-am întâlnit pomeniți încă în plănuitul complot din 1840? Este elementul proletar și semi-meșteșugăresc al timpului. Impreună cu „tinerimea” recrutată din rândurile negustorilor, intelectualilor, boiernașilor, muncitorimea era socotită de inițiatorii mișcării drept unul din elementele de bază ale viitoarei revoluții. Aceste așteptări au întrecut, în urmă, mult așteptările.
Un al doilea element principal pe care conducătorii „Frăției” înțelegeau să-l atragă, dela început, în vârtejul revoluției este armata. Aici se făcu o intensă muncă pregătitoare. Inafară de Tell, Pleșoianu și Magheru, întâlnim un număr mare de ofițeri care participă, din primul moment, la mișcarea insurecționară. Un căpitan, Fărcășanu, trimis de Tell din tabăra dela Is‑
- ↑ I. Ghica, op. cit. III, p. 216.
