In primul rând „elementele eșite din poporul de jos” — cum caracterizează Xenopol originea socială a lui Bălcescu, Tell, (fiu de negustor), Boliac, Eliad (acesta n’a luat decât în preziua izbucnirii revoluției contact cu „Frăția”), frații Maiorescu, Bolintineanu, Marghiloman, etc.[1]
Apoi era categoria acelora veniți din rândurile boiernașilor, a micilor boieri și a moșnenilor. Astfel sunt frații Brătianu, Magheru, Pleșoianu, dintre cei din urmă Marin Serghiescu, Telegescu, etc.
Din rândurile marii boierimi vin frații Golești, Ion Ghica, Ion Voinescu II și C. A. Rosetti. Acesta din urmă, deși dintr’o familie boierească, era sărac. Xenopol susține că „numai șapte familii (de mari boieri) muntene se plecaseră către mișcare… și nici dintre acestea nu toți membrii lor împărtășeau ideile liberale și egalitare…”[2] In orice caz, acei veniți din ultima categorie formau o infimă minoritate în raport cu reprezentanții celorlalte două categorii de mai sus. Intrucât originea lor socială a influențat pe unii și pe ceilalți, vom avea ocazia să arătăm la locul cuvenit.
In cadrul „Frăției”, programul viitoarei revoluții a fost discutat cu de-a-mănuntul. „Principiile în numele cărora era să se ridice poporul român — scrie în același loc Ion Ghica — erau discutate și hotărite cu mulți ani înainte: 1) libertatea individuală, libertatea cugetării și a tiparului; 2) desființarea castelor și a privilegiilor; 3) împroprietărirea clăcașilor cu despăgubirea proprietarilor; 4) respectarea suzeranității sultanului și a autonomiei conform vechilor tratate ale Domnilor noștri cu Poarta; 5) desființarea Regulamentului; 6) încetarea protectoratului Rusiei.” Aceste puncte, de fapt, formează revendicările formulate mai târziu în proclamația dela Islaz.
Pe baza unui asemenea program, „Frăția” a putut să câștige ușor aderenți. Aceștia erau recrutați din sânul păturilor burgheze, fie negustori, boiernași, industriași sau intelectuali liber-
- ↑ A. D. Xenopol, Istoria Românilor, XII, p. 70, notă.
- ↑ Ibidem, p. 71.
