merge ceva mai departe pe același drum atunci când afirmă: „In cursul revoluției dela 1848, negustorii bucureșteni jucară un rol important. De fapt, pe ei s’a sprijinit toată mișcarea republicană de trei luni”. Explicația acestei recunoașteri se poate găsi în faptul că lucrarea din care facem acest citat este „Istoria comerțului român”, scoasă pe cheltuiala unei organizații negustorești…
O notă discordantă în această părere unanimă o fac doar detractorii revoluției, contimporani mai ales cu desfășurarea ei, precum și istoricii pe care i-au inspirat. Astfel, acești detractori vorbesc de „vagabonzii”, „desculții” și „craii” care s’au găsit tot timpul în cele dintâi rânduri ale revoluției, din primele ei zile până în luna Septemvrie.[1]
Istoria revoluției pașoptiste merită și din acest punct de vedere o totală revizuire. Despre rolul jucat de elementele boierești sau negustorești, toți istoricii s’au ocupat. Dar niciun istoric nu și-a dat osteneala să arate ce aport au adus mișcării insurecționare toți acești „vagabonzi”, „desculți” și „crai de curtea veche”, cine erau ei în realitate, ce voiau, ce urmăreau, căror categorii sociale aparțin, când apar pe scena istoriei românești.
Aquila non capit musca…
Studiind documentele timpului, atâtea câte sunt date la iveală — și acele care nu sunt încă tipărite, cuprind, suntem siguri, un interesant material inedit tocmai asupra acestei laturi a revoluției pașoptiste — vom încerca să arătăm ce a însemnat prezența maselor populare — căci aceasta era formată din „desculții” și „vagabonzii” de mai sus — în desvoltarea mișcării pașoptiste, cât entuziasm, devotament și jertfă de sine au arătat aceste mase in apărarea unei revoluții, care nu era de fapt a lor proprie. Aceste mase au înțeles însă să o sprijine cu toată căldura — mai mult: i-au asigurat izbânda — oridecâteori a
- ↑ Amintirile colonelului Locusteanu, p. 115 și urm. ed. îngrijită de I. C. Filitti, apoi Filitti, în comentarul dela sfârșitul volumului, p. 283.
