CAPITOLUL IV
ADEVĂRATUL 1848
Dintre evenimentele cruciale ale trecutului nostru, răstălmăcite de istoriografia oficială, poate că niciunul n’a fost tratat cu mai multă lipsă de înțelegere, respect față de adevăr, ignoranță sau rea credință, ca revoluția dela 1848.
Dintre acei care s’au ocupat de această mișcare — istorici, sociologi sau simpli literați — cei mai mulți au căutat să servească un partid, o castă sau, în cel mai bun caz, interesele unei clase. Unii au denigrat revoluția pașoptistă în numele și pentru partidul conservator de pe vremuri, punându-se astfel în slujba marilor proprietari. Alții au înfățișat într’o lumină falsă și tendențioasă oamenii și faptele revoluționare, pentru a lăsa nepătată tradiția liberalilor. Unii ca și ceilalți și-au pus scrisul în serviciul reacțiunii și s’au situat — cu rare excepții — în vrăjmași declarați a ceea ce a constituit însăși ideile de bază ale pașoptismului.[1]
Căci în pașoptism toți aceștia au încercat să distrugă mai ales idealurile și principiile revoluționare — ale unei revoluții burgheze democratice, fără îndoială, — dar care simbolizau țelurile de luptă, ulterior însușite de toate mișcările progresiste din țară, iar în momentele de față, în parte înscrise pe steagul de luptă al muncitorimii și aliaților ei.
- ↑ N. Iorga, Ist. lit. rom. în veacul al XIX-lea, III. p. 90—91.
