suprafața lucrurilor, care în treacăt fie spus, nici nu interesează în mod deosebit.
Cercetând momentul și împrejurările în care se plămădește conștiința națională, mai bine spus ideea națională la Români, fenomenul nu poate fi izolat de cadrul economic, social și politic în care apare. Dimpotrivă, există o strânsă legătură între evoluția stărilor și claselor din cele două Principate și primele manifestări naționale sau culturale care au loc aici.
Nici societatea antică, nici cea feudală n’au cunoscut și n’au avut în patrimoniul lor ideologic noțiunea de patrie, de neam, de națiune. „Conștiința națională” apare odată cu burghezia, cu lupta ei revoluționară împotriva vechiului regim. In momentul în care această burghezie era revoluționară, naționalismul ei are și el un asemenea caracter. Ca orice clasă revoluționară însă, ea reprezentând într’un anumit moment istoric interesele și năzuințele tuturor păturilor oprimate ale unui popor, în acel moment ea opune principiilor dinastice, dreptului divin și castelor feudale, ideea totalității poporului, vorbește și acționează în numele „patriei” și a „națiunii”. Revoluționarii francezi din timpul Conventului își dădeau nu numai titulatura de cetățeni, ci și pe aceea de patrioți. (Aceasta n’a împiedecat ca aceeași burghezie, când a ajuns la putere, să transforme „ideea națională” în mijloc de opresiune împotriva altor popoare — coloniale și necoloniale — și drept pretext pentru războaiele ei imperialiste. Aceasta nu schimbă însă caracterul începutului luptei duse de ea pe acest teren).
Ceea ce s’a petrecut la începutul secolului trecut în statele italiene aflate în stăpânire străină, în țările din cuprinsul monarhiei austro-ungare sau în unele țări balcanice este similar cu manifestările semnalate în Principate. Cauze și împrejurări identice au produs — au trebuit să producă — efecte asemănătoare. Pretutindeni aici, burgheziile naționale apar clase deja formate sau în formație și au de luptat nu numai pe tărâm economic și social, ci și pe tărâm național. De aceea lupta ei revoluționară a luat un caracter național.
