rescu îl aștepta din partea țarului s’a dovedit a fi fost o iluzie bazată pe un calcul greșit, iar eteriștii n’au fost decât aliați slabi, desorientați și desorganizați. Lipsită de o ideologie revoluționară și împinsă de către conducătorii ei pe drumul compromisului și al cedărilor față cu marea boierime, restrânsă numai la pandurii olteni atunci când întreaga țărănime iobagă din Muntenia trebuia să se ridice, afară de asta insuficient armată, revoluția dela 1821 a trebuit să fie înfrântă.
Cu dispariția lui Tudor Vladimirescu mișcarea își pierde caracterul independent. O parte dintre panduri, urmând pe locotenenții trecuți de partea lui Ipsilante, va continua să lupte împotriva Turcilor, atât în Muntenia, cât și în Oltenia. Numai înfrângerea definitivă a armatelor comandate de către Ipsilante și împrăștierea eteriștilor va scoate din arena istorică și pe pandurii răsculați. Asupra Țării Românești se revarsă un cumplit val de sânge și de teroare, care însă nu va putea înnăbuși multă vreme ridicarea din nou a unei mișcări revoluționare, pornită din sânul acelorași pături, prezente și în evenimentele anului 1821.
