putea prea mult să-l intereseze pe Ipsilante, pentrucă scopul mișcării lui nu era, după cum just observă Filitti, de a sprijini interesele și ambițiile câtorva familii grecești, aciuiate în țara noastră, ci să elibereze întregul popor grecesc de jug străin.
Abandonarea Eteriei de către Rusia (țarul, înspăimântat de caracterul radical al revoluției, s’a temut totodată și de complicațiile internaționale, care s’ar fi putut naște în urma sprijinului acordat de către Rusia revoluționarilor) ca și tot ceea ce a urmat, a deslipit mișcarea oltenească de Eterie. Aceasta însă nu pentrucă țelurile celor două mișcări se schimbaseră, ci pentrucă Eteria, rămasă fără sprijinul țarului, nu mai avea nicio perspectivă să obțină izbânda, iar pentru luptătorii români, ea devenise numai o complicație în plus.
Al doilea temeiu este cererea formulată de către Tudor, de a se acorda Munteniei o armată de 12.000 de soldați. Această armată națională trebuia să fie sâmburele unei apărări temeinice, cu care să se poată începe lupta împotriva cotropitorului și nu împotriva celor câteva zeci de familii fanariote și a oamenilor lor.
In sfârșit, un al treilea motiv privea personal pe Tudor Vladimirescu. Nu trebue uitat că el a luat parte activă la războiul ruso-turc din 1806—1812 ceea ce a făcut să fie multă vreme compromis în țară, de unde a și trebuit să fugă la Viena.
Care era, în acest timp, atitudinea țărănimii față de Greci și de Turci? Ne lipsesc documente autentice, care să ajute fixarea unui punct de vedere precis. Există totuși mărturii pe care le socotim peremptorii, și care pot ilustra luminos, cercetarea noastră. Le găsim în poezia populară.
In poezia populară, într’o serie de cântece de vitejie, sunt proslăvite faptele haiducilor și înfierate cruzimile Turcilor. Este destul să cităm câteva balade mai cunoscute ca „Badiul”, „Vâlcan”, „Iorgovan”, etc. In sânul țărănimii, împilările și jafurile Turcilor nu puteau recolta decât o neîmpăcată ură. Această ură îi mâna la lupta împotriva cotropitorilor și tot ea i-a inspirat atâtea cântece și doine.
